Cum asezi Mobila in Sufragerie

Cum asezi mobila in sufragerie pentru a avea o camera mai spatioasa? Te-ai confruntat probabil nu o data cu problema amenajarii spatiului din sufragerie. Pentru ca reprezinta in general camera cea mai spatioasa si cea care primeste si cei mai multi oaspeti (desigur, nu este obligatoriu), iti doresti ca totul sa fie utilizat foarte practic si sa iti ofere acea senzatie de “largime” si “spatietate”. Se poate dovedi o treaba destul de dificila, insa. Totusi, exista cateva solutii si in acest sens: • Incearca sa mentii traficul pe o singura parte a camerei - acest lucru va oferi impresia de spatiu si ii va impiedica pe cei care iti “invadeaza” sufrageria sa se ciocneasca de mobila. • Incearca sa plasezi mobila intr-un colt - ne referim aici mai ales la canapea, fie ca este vorba de un coltar, de o canapea de piele mare, sau o simpla canapea de stofa - este bine ca aceasta sa se pozitioneze pe un colt, atunci cand ai o sufragerie nu foarte mare, pentru a pastra deschis traficului spatiul din centru.

• Incearca sa nu incarci spatiul cu foarte multe piese de mobilier - atunci cand nu ai o sufragerie mare nu esti avantajat daca iti incarci spatiul cu multa mobila, aerul parand a fi de “nerespirat”. • Poti plasa mobila perpendicular pe lungimea camerei - in unele spatii acest lucru da foarte bine, creand impresia de “mai lung si mai suplu”. • Aseaza mobila in unghiuri - pentru a scapa de impresia unei “camere-tunel”, poti aseza cateva elemente de mobilier in unghiuri. • Fii atent la accesorii - masutele de cafea sunt elemente foarte importante, care pot schimba foarte mult aspectul sufrageriei tale. In aceeasi categorie intra si tablourile, aranjamentele florale mari sau alte obiecte de decor. • Ai grija la covoare - fie ca este vorba deste un covor mare sau despre mici covorase, ai grija la culori si la modul in care le plasezi in camera. Urmarind acesti pasi te poti bucura de un spatiu mai mare si mai prietenos pentru casa ta!

Hey-Rup!

Din cate cunoasteti, pe 25 septembrie a avut loc o actiune hei-rupista, menita sa faca romanica mai curata. La propriu. Cum nu ma-ndoiesc ca toata lumea e la curent despre preambulul, desfasurarea si impresiile post-coitum, pardon, post-eveniment, nu insist nici eu la acest capitol. Eu unul, sunt impotriva acestui fel de demers, din oareshce motive. Unul ar fi ca sunt crescut si educat sa-mi arunc gunoaiele la gunoi, indiferent de efort. Uneori, pe-ale altora. Al doilea ar fi ca nu trebuie sa ne strangem sa facem asa ceva, e de ajuns ca oricand, in orice situatie, nu numai sa procedezi asa, dar sa atragi atentia celor care se abat. Al treilea e ca nu trebuie sa ma laud: iete ce fac eu. In fine, al patrulea ar fi ca am oroare de trebshoare d-astea activiste, mi-ajung 20 de ani locuiti pe vremurile altora. Si as mai putea invoca, da’ cred ca ajunge. De ce sunt eu pe aici, totusi? Ca cele de mai sus nu necesitau atata efort, pesemne... 

Ei bine, intr-un anumit loc mi-am manifestat opinia, argumentata si mai luxos amanuntos ca mai sus si evident, au aparut si activistii. Si poate nu m-as fi obosit nici pentru asa ceva, daca nu as fi primit o replica ce pot spune ca include in ea toata esenta samponarii si clatirii de creier pe care tocmai o combateam. Intr-o discutie cu... sa-i zicem x, acesta deranjat de pozitia mea (nu, nu zambeam scarbos si cu dejtu’ mijlociu ridicat), a incercat sa isi justifice mandru si pe alocuri, superior pozitia, in paralel atacandu-ma la sufletel, departamentul “Egoisme si altruisme”: “Dar prefer unu care face un lucru bun si se da mare in locul unuia care nu face nimic (decat poate pentru el), si mai face si misto de cei care fac ceva.” Dupa cum ati realizat, eu eram “unuia”, care face pentru el (nu poate, ci foarte sigur, domnule x) si pac, pac. Stiu, e vremea care trage la somn, e vremile care trag la anomalii, de aceea n-o sa las aici postul, neincheiat, desi citind cu atentie, reiese intregul dramatism al situatiei (lui, lor, nu a mea).

Pai draga domnule x, eu am zis ca ma-ndeletnicesc zilnic cu acest banal lucru: curat dupa mine, aruncat la gunoi, grija pentru locurile unde calc eu si altii. Sigur, n-o fac nici cu caramida-n pept, nici cu public, nici cu ideea de-a fi laudat si mangaiat pe cap. Sunt un egoist. Da, o fac pentru mine. Pai daca tu, in spiritul lui “sa facem, sa dregem, sa turma, sa zgomot, sa cutare, sa simtim, sa alea” ma faci egoist ca eu fac rahatul de lucru banal pentru mine, ar trebui sa ma iubesti, ca e unul care-ti mai usureaza viata colectiva exclusiv, nu sa ma persiflezi si sa-ncerci sa ma faci sa ma simt prost. Prost sunt si ma simt pentru alte multe chestii, da’ pentru asta nu. Ca daca in elanul colectivist al lu matale, ai remarcat un lucru egoist, ei bine, cu totii la fel de egoisti ca mine, v-ati pierde obiectul muncii activiste ori vi l-ati schimba in maturatul desertului gobi de scaieti si de pus frunze-n copaci toamna. Mi-e teama ca nu pot sa scot ceva mai inteligent pe final, dar compensez cu grimasa de mila-sila si un accent suierator tip mongol.