Bolnav de Nervi


Asa m-am nascut. M-am vindecat incet, dar sigur sub impactul afectiunii primita din directii precise si cat se poate de neasortate unui caracter predispus negativismului indus. As spune ca asta sunt eu daca nu m-as simti prelucrat si abandonat pe un piedestal de unde, in momentele de neatentie ale celor implicati, am coborat strangand in maini marginile colturoase, stigmatizandu-ma din crestetul ratiunii pana in calcaiele sanselor de success. Incerc sa spun ca sunt o victima, dar mi se pare absolut firesc sa nu fiu crezut si cu atat mai putin compatimit. Mi-am plans de mila in timp ce am ras si m-am fragmentat in tacere in fiecare clipa cand n-am putut face pe nimeni partas procesului meu de dilatare spirituala. Nu stiu cui sa arat ceea ce nici macar eu nu mi-as dori sa vad. N-am cautat pe nimeni care sa poata vedea dincolo de haine, de piele, dar am crezut ca gasisem. Am trait cu impresia asta cativa ani macinati de teama ca pot avea doar saracind pe altul. Am fost prost si-mi pare rau ca nu regret. Doar cand beau, cand imi cant trairile sau cand le scriu, pot regreta.

Pierzand ceea ce niciodata nu am avut, am recapatat sechelele si frisoanele starii initiale. Nu mai pot alunga nicicum diversele si subitele angoase, nimic nu mai e cum ar trebui sa fie, desi sunt un simplu amator, incapabil sa apreciez corect. Ma mint pe mine si pe restul cand pretind ca am atata viata in mine incat mi-ar fi imposibil sa nu simt obiectiv. Mi-am pierdut din simturi si nu mai stiu nici in ce fel ar trebui conceputa,  realizata dragostea. Pot fi considerat cu usurinta un individ guvernat de instinctele primare, devotat nevoilor, o prezenta erectila si mai trist decat iti poti inchipui, disponibila. Imi bat in geam amintirile si gustul frumusetii tale imi ticaie pe limba intr-un mod pervers si desteptator. Nu te mai iubesc de mult,sa stii! Iubesc doar partea din mine, ramasa la tine. Nu mai astept sa mi-o aduci inapoi. Ti-o las tie pentru ceasurile tarzii de masturbare inutila. Mi-e sila cand ploua, mi-e sila de toata greutatea apei penetrand pamantul in felul in care eu iti stapaneam nebunia. Parca bate si vantul, afurisit dusman ce-ti mangaie pielea scotandu-ti la iveala pistruii de pe nas. 

Dracu’ s-o ia de atmosfera! Mi-a trezit toti demonii exorcizati partial intre picioarele tale. Am privit lumea, din prima clipa,cu tensiunea transmisa de tineretea furioasa a unei femei care-si regreta soarta. Cumva, cei care i-au insuflat parerile de rau, m-au ajutat pe mine sa-mi tratez spasmofilia, m-au iubit atat cat sa cred ca sunt vital in toate formele mele. N-a banuit nimeni ca o privire putin nervoasa, indoita sub pleoape obosite, ar naste in mine ceea ce ingropasem sub rancezeala simplei conditii de tata si sot. Trebuia sa ocup un loc secund ca sa inteleg ca nu am nimic, ca m-a redus la zero o bucurie adolescentina, o ejaculare de complexe in interiorul satul de perfectiune al unei plictiseli sarmante. Nu-mi mai lipsesti, deloc. Imi mai lipseste doar diferenta dintre dragoste si sex. Mai tanjesc in unele nopti cand somnul ma scuipa in figura si-mi intoarce spatele, tanjesc dupa cordonul mainilor tale care ma cuprindeau fara sa imi dea drumul, respiratia prelinsa a sete pe umarul meu.Imi lipsesc eu,cel care ma credeam stapanul lumii cand aveam la picioare genunchii tai si chipul rezemat in palma stanga.