Google Search: rulmentii


Cercetand putin mai mult subiectul, am reusit sa descopar cateva informatii utile pe care le voi si explica pe scurt, intr-un limbaj cat se poate se facil, tocmai pentru a fi pe intelesul tuturor acelora care intr-o zi vor avea curiozitatea sau nevoia de a afla cate ceva despre rulmenti. Rulmentii sunt niste ansambluri de corpuri care simplificat spus transforma miscarea de alunecare intr-o miscare de rostogolire. De ce avem nevoie ca rulmentii sa faca acest lucru? Pentru ca evident, miscarea de rostogolire este mai eficienta decat cea de alunecare si ofera astfel un randament mai ridicat activitatilor in care acestia sunt utilizati, oferindu-ne noua ceea ce ne intereseaza - o productivitate sporita a muncii. Categoriile de rulmenti le puteti vedea intr-un catalog rulmenti si sunt evident de mai multe feluri, putand sa enumeram aici rulmenţi cu bile, rulmenţi cu role cilindrice, rulmenţi cu ace, rulmenţi cu role conice, etc. 


Rulmentii fac parte dintr-un mecanism mai complex denumit “lagar cu rostogolire”, in prezent acesta fiind principalul tip de lagar utilizat in constructia de masini. Se poate observa cu usurinta astfel, rolul deosebit de important al acestora in activitatile noastre cotidiene desi, pana la urma, nu sunt niste obiecte cu care sa avem contact direct. Dat fiind faptul ca in prezent industria contructoare de masini inca mai reprezinta o ramura importanta in economia tarii, subdomeniile acestei industrii ar trebui sa functioneze intr-un ritm lucrativ. Spun “ar trebui” deoarece, traind intr-o societate a paradoxurilor, lucrurile nu stau chiar asa cum s-ar cuveni, in aceasta categorie intrand si firmele constructoare de rulmenti, de la noi. Insa, ocolind astfel de detalii, putem totusi sa cugetam o clipa si sa ne gandim ca in marea noastra agitatie de zi cu zi, nu am fi la fel de productivi fara acestia.

Lui Atticus ii Place sa Priveasca


Unele ore sunt blestemate, in vreme ce altele au gust de miere. Sa luam duminica de exemplu, a spus cu cateva minute inainte Atticus. Cand il vad pe preot lungindu-si gatul, gatul ala gros cat turnul primariei si psalmodiind a mia oara lucruri stiute pe de rost, am sentimentul ca am facut ceva atat de oribil, incat mi se plateste pentru noua vieti. Si vocea lui, pitigaiata, cu ceva fals in tonalitate, cu ceva muieresc in subinteles, ma face sa agonizez in scaun. "Fetii mei, caiti-va!"... o, da, cat ma caiesc atunci, scumpa mea ve, cand piciorul tau il loveste pe al meu, si tu ramai stana, nu pentru ca te caiesti, ci pentru ca e atat de greu sa slobozesti rasul melodios intr-o biserica de piatra... apoi te iau de brat, iubita ve, si facem drumul inapoi spre casa ca doi mosnegi legati de un trecut. Nimicurile mele se impletesc cu ale tale si reusesti sa treci peste piatra din fata casei gratios, ca acum un milion de ani, cand eu am exclamat cu bolovanul asta o sa ne rupem gatul intr-o zi si tu ai zis Atticus nu putem arunca piatra, ea s-a oprit la poarta ta... tu-mi dezlegi sireturile, eu te ajut sa asterni masa si apoi stam pe scaun privind la cele doua flori a ta a crescut mai inalta intotdeauna ti-a placut sa zbori... Ve citeste dintr-o carte, Atticus doarme ca mort de doua zile, dar ea nu-l urneste din scaun. Pana cand nu termina de vorbit, nu-l deranjeaza. Si nici cainele nu da semn c-ar fi timpul.